A trecut și săptămâna patimilor… a venit si Paștele.
Cu pască și ouă roșii… cu grătar pe cărbuni… și, pentru cunoscători, un Pinot Noir sec, că trebuie să ținem și la tradiții, nu?
Pentru creștini… e sărbătoare.Pentru restul e liber de la stat.Mai exac, liber la stat. Stat. Mâncat. Băut. Repeat. Și totuși, pentru unii și pentru alții… nu era asta săptămâna aia în care ne uităm puțin în noi? În care, teoretic, devenim mai buni, mai empatici, mai puțin preocupați de noi și mai atenți la ceilalți?
Sau am înțeles eu greșit programul? Că sincer… dacă te uiți în jur, pare fix invers. Parcă suntem mai nervoși, mai grăbiți, mai încrâncenați, mai gata să aruncăm cu vorbe decât să le cântărim. Și atunci, care-i faza? De ce suntem tot mici, meschini, ipocriți și falși… inclusiv acum, când ar trebui, măcar simbolic, să ne aducem aminte că se poate și altfel? Postul, daca l-am ținut, nu trebuia să ne facă mai buni? Nu mai răi, mai irascibili și mai convinși că avem dreptate în toate…
Probabil o fi de la alimentație, sau de la lipsa ei; sau de la creier… sau lipsa lui. Cine știe? Indiferent că suntem credincioși sau nu… am ajuns să bifăm niște zile libere în calendar. Ca niște checkbox-uri existențiale: bifat Paște, bifat Crăciun… mai departe. Dar partea cu gânditul, cu introspecția, ălea unde sunt? Că, până la urmă… doar o viață avem. Și o cheltuim pe orgolii… pe invidii… pe supărări mici și răutăți gratuite… de parcă avem rezerve nelimitate.
Știu că am mai spus pe aici, dar — omul este lup pentru om. Și, culmea, nici măcar nu e corect față de lup.
Pentru că lupul… are în esența lui și ceva bun. Răutatea lui e instinctuală. Nu se preface. Nu joacă teatru. Noi, în schimb… am evoluat. Teoretic.
Practic… parcă am reușit performanța să fim mai puțin „sapiens” decât strămoșii noștri. Omul modern, uneori pare mai puțin lucid decât omul care, măcar, știa că trebuie să supraviețuiască. Noi ne complicăm existența singuri. Cu bună știință. Și apoi ne mirăm că ne e greu.
Până data viitoare… hai să încercăm, măcar de sărbători, să fim un pic mai oameni. Acestea fiind spuse… să ne citim cu bine.
Paște fericit tuturor!
Și celor care încă mai cred în iepurașul de Paște… și celor care nu mai cred în nimic.
