A venit mărțișorul, a venit primăvara!
Să ne bucurăm? Ne bucurăm, că ne place să facem haz de necaz. Daaar… cu un mărțișor se face, oare, primăvară?
Știți cum e cu sentimentele amestecate? E ca atunci când găsești 50 de lei în buzunarul unei geci vechi… și îți amintești că geaca nu e a ta.Așa și cu primăvara asta!
Măsurile de redresare fiscală produc efecte dar avem recesiune tehnica. Pe termen lung va fi bine, dar cine mai stă să calculeze? Cei cu “turul doi anapoi” nu vad mai mult de lungul nasului. Norocoși sunt ăia cu nasul mai mare, zic.
Dar nu despre asta e vorba. E despre primăvară. Să lăsăm politica … “politurcilor” cum spunea un mare contemporan. Și când zic mare mă refer strict la aspectul fizic. Aveam de gând să zic ceva și de ministrul educației care este extraordinar, “sublim aș putea zice, dar lipsește cu desăvârșire” dar să lăsăm educația educaților sau needucaților și să și să trecem la oile noastre. Sau, să fim în ton cu anotimpul, la ghioceii noștri.
Nu e anotimpul meu preferat. Pentru că frig. Pentru că ploaie. Pentru că noroi. Pentru că gropile ies la suprafață mai ceva ca ghioceii. Pentru că începe sezonul de „hai să facem ceva prin curte”.
Dar are și partea lui bună. E momentul ăla când scoți camera foto de la naftalină. Când lumina începe să fie din nou prietenoasă. Când vezi viață unde ieri era doar gri.
Au apărut ghioceii
Stau acolo, fragili și încăpățânați. Nu țin cont de inflație, de recesiune tehnică sau de programul guvernului. Ies. Punct.
Mugurașii
Ăștia îmi plac cel mai mult. Promisiunea. Nu floarea în sine, ci ce urmează. Ce poate să fie.
Poate că primăvara nu vine niciodată spectaculos. Nu vine cu fanfară. Vine încet. Cu noroi. Cu frig dimineața și soare la prânz. Cu îndoieli.
Dar vine.
Și poate că asta e suficient pentru moment.
Să avem o primăvară frumoasă. Să fim optimiști!
