Pe 7 decembrie, județul Buzău va fi din nou lovit de apocalipsa democratică: alegerile. Vin peste noi ca ninsorile de altădată — spontane, inevitabile și cu aceeași capacitate de a bloca circulația ideilor. “Catindați” avem, campanie avem, înțepături din belșug — tot tacâmul. Circ? Este. Pâine? La rație. Sau poate doar la ofertă în weekend.
Programul candidaților, cu mici excepții onorabile, poate fi rezumat liniștit la celebra dilemă a lui nenea Iancu:
„Ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica… Ori să nu se revizuiască, primesc! Da’ atunci să se schimbe pe ici, pe colo, prin punctele… esențiale.”
Așa e și cu promisiunile electorale: să schimbăm totul, dar să nu ne atingem de nimic important. Să fie nou, dar identic. Modern, dar tradițional. Verde, dar cu motor termic. Magie electorală, neicusorilor!
Mi-ar fi plăcut ca fiecare candidat să aibă o pagină web serioasă, unde programul să fie trecut clar: negru pe alb, alb pe negru sau măcar gri pe gri — dar să fie! Unii au. Și e OK. Alții consideră că site-ul e opțional, ca semnalizarea la BMW: „Știu eu unde mă duc, nu trebuie să știe și ăia din spate.” Pentru cine nu trăiește pe TikTok și nu dă scroll cu viteza luminii, să găsești o listă coerentă de idei e ca și cum ai căuta unicornul prin Crâng: frumos concept, nu există fizic. Eu, unul, n-am nici răbdare și nici plăcere să scormonesc prin Facebook și prin presă după „viziunea” fiecăruia. Pentru că, dacă ai un pic de exercițiu, citind printre rânduri în programele electorale poți identifica procentul exact de populism, minciună, promisiuni pentru liniștea votantului și, pe undeva, pe la subsol, o firimitură de adevăr.
Dar gata, s-a dat startul! În aer se simte mirosul de afiș proaspăt lipit și scandal second-hand.
„Și dăi, și luptă, Neicușorule!”
Image by Gordon Johnson from Pixabay
