Mă uit la echipa Nicușor – Bolojan și mă minunez de agitația suveraniștilor. Da, rămânem fără sporuri. Da, o să fie al dracului de greu. Probabil vom ieși în stradă. Vom protesta, înjura. Dar, dacă ei merg pe aceeași direcție pe care au început, sunt optimist. S-a furat cât s-a putut 35 de ani. Cu mici pauze, ce-i drept. Dar, dacă noi trebuie să plătim nota de plată, fie! O plătim, dă-o dracu’! Dăm și bacșiș dacă e nevoie. Cu o singură condiție. Nota asta de plată să se împartă echitabil la toți. Și la ei şi la noi. Altfel nu e ok,
Acum, mă uit la proiectul meu de încadrare și fac precum Moromete. “De unde să mai dau mă, ore, dacă n-am? De unde?” Atunci când schimbi regulile jocului, în timpul jocului, nu are cum să iasă bine. Nu are cum. Statistic poate dă bine, dar micro, în funcție de specificul fiecărei școli, fiecărei discipline, ceva dă cu virgulă.
Vorba lui Grigore Moisil (cel mai probabil): “dacă stai cu o bucă pe un calup de gheață și cu o bucă pe o plită încinsă, statistic, stai bine. Practic, e vai de curul tău.
Sunt răbdător, așteptăm niște norme de aplicare. Demisia, din punctul meu de vedere, în condițiile actuale, nu aduce niciun bine. Dimpotrivă, poate aduce și mai multe probleme.
Vin vremuri interesante. Ce va fi… vă fi. Să ne bucurăm de week-end, zic.
