Vine, trece. O să fie o criză grea. Dar… necesară. Cei care nu văd mai departe de lungul nasului și care nu înțeleg ce implică ratingul de tară „junk”, au găsit deja vinovații: Bolojan și Nicușor.
Dar restul, indiferent de culoare, știm cu toții care sunt vinovații. Nu de azi de ieri, de câteva decenii. Cineva trebuia să „rupă pisica”. Vom vedea dacă vor și reuși. Ceea ce mă îngrijorează sunt sondajele de genul acesta:
Situația noastră de acum mi-a adus aminte de un banc pe care-l postez aici. Că umorul nu ni-l ia nimeni. Vorba lui Toma Caragiu, în „Actorul și Sălbaticii”: „Poporul asta, vreți voi sa-l opriți sa râdă?”
Un ardelean stabilit in America vine in concediu in satul natal si într-o sâmbătă cheamă toti satenii la caminul cultural, sa-i cinsteasca…
Sambata, toata suflarea petrece pana spre ziua si la plecare “americanul” da fiecaruia cate un plic cu 100 de dolari.
Urmatorul an din nou “americanul” face concediul la tara , din nou petrecerea la caminul cultural cu toti satenii si plicul cu 100 de dolari.
Satenii multumiti asteptau sa vina urmatorul an, caci deja devenise o traditie…
Vine si urmatorul an, “americanul” prezent, se intalnesc la caminul cultural, petrec pe cinste, dar, la plecare, in plic, oamenii găsesc doar 50 de dolari.
Vasile si Gheorghe îl întreabă intreaba pe american de ce a scazut “donatia”.
Acesta le raspunde ca are copii la facultate, a venit si criza globala si nu-si mai poate permite acum o cheltuiala mai mare.
Atunci Vasile ii zice lui Gheorghe:
– Hai ba Gheo sa plecam, ca nesimtitul asta isi tine copiii la facultate pe banii nostri.
