Așa începea și COVID-ul, nu? Pe valuri.
S-a aprobat azi primul pachet al austerității. Avem TVA de 21 %? Avem. Avem accize crescute la alcool, tutun și carburanți? Avem. Mai avem și creșteri de accize, de impozite pe dividente CASS? Avem di tăti. Multe și mărunte. De educație nu mai zic, că nu are rost. Ba da, voi zice ceva.
I-am acordat prea multă încredere ministrului Daniel David și dezamăgirea e pe măsură. De la declarațiile arogante că un profesor, dacă vrea remunerat pe măsură, să stea 8 ore la școală, până la creșterea numărului de elevi pe clasă, domnul ministru a făcut mai multe afirmații unele mai ambigue decât altele. Dar concluzia a fost una. Și cea mai tristă. Educația consumă prea mulți bani de la buget și trebuie să o punem la pământ. Disponibilizări, comasări, muncă voluntară pentru directori, urmate de stress, burnout, demisii. Ministerul pune presiune pe inspectorate, inspectoratele pe directori, directorii – veriga slabă – au neplăcuta misiune de a renunța la unii dintre colegi. În lipsa unor criterii clare (pe care, sincer, mă îndoiesc că le vom avea) frustrarea va fi uriașă. Vor rămâne cadre didactice fără post, cu norma fracționată, sau cu completări de normă în școli la zeci de km..
De 35 de ani educația a fost lăsată mereu în urmă. Din diverse motive pe care le știu dar nu am timp să le spun. De aceea s-a ajuns unde s-a ajuns. De aceea AUR-ul a ajuns la aproape 50%. Și nu am învăța nimic din greșelile trecute.
Îmi dau seama că măsurile sunt necesare dar nu pot fi de acord cu zăpăceala din educație din această perioadă. Deși încă mai am încredere că Bolojan face ce trebuie.
Om vedea, cum zice și orbul.
“Profesor așteptând vremuri mai bune în educație” 2100, color.
Sursă foto Judas from Pixabay
