E ultima săptămână de școală. Pentru unii elevi, e deja vacanță. Pentru alții, e perioada de practică. Și pentru unii și pentru ceilalți este, probabil, cea mai plăcută perioadă a anului școlar. Cel puțin așa era pentru mine. Se predau manualele, se râde, se bea (apă minerală, bineînțeles) și toate cele.
Pentru profesori e perioada de „activitate în școală”. Perioada aceea în care mergem la școală și ne întrebăm: „oare ce va mai fi?”, „ce se va mai modifica?”, „Ce idei îi mai vin ministrului DD?”
Oricum ar fi, e o perioadă cu multe schimbări. Bune, rele, vom mai vedea. E o perioadă de tranziție accentuată de instabilitatea politică ce nu pare a se termina prea curând. Avem o lege a educației nouă, făcută pe repede înainte, cu multe lacune, cu multe articole prorogate până la Sfântul-Așteaptă, cu metodologii despre care nu se mai știe nimic de câțiva ani, cu o lege veche a educației abrogată dar în vigoare pe ici pe colo, cu un Bacalaureat… așa cum e, cu multe altele.
