Din 2021, de când am preluat funcția de director am oscilat în a mai scrie și a nu mai scrie pe blog. Am scris, am șters, am închis, am deschis.
De ce? Nu pot fără a scrie. Aici era colțul unde mizantropul introvertit se putea desfășura în voie, fără teama de a fi judecat. De când am trecut de la ex-silențio.eu (devenit, între timp, site cu curve) și am publicat pe vmarius.org, unde mi-am asumat identitatea, postările s-au rărit.
Teama de evaluare, de judecată, de ridicol au fost fricile mele dintotdeauna. Am trecut peste ele de multe ori din moment ce le-am conștientizat, dar nu definitiv.
Revenind la blog: Voi scrie, căci am nevoie de asta. Voi publica, pentru că e musai. Dar voi vedea numai eu deocamdată. Până voi fi apt să dezactivez pluginul ăla de mentenanță.
Momentan e șocul unui nou început. Să vedem cât mă va ține. Probabil până când se va termina concediul și vor începe etapele distractive ale mobilității.
Pâs: Posturile scrie în perioada asta vor avea, printre altele, și eticheta „mentenanță”.
