… că cenușă nu avem și nici pasăre phoenix nu am pretenția că este. Cel mult un guguștiuc cu apucături de privighetoare. Sau, mă rog, de ciocănitoare.

Caut, lăsând gluma la o parte, de mai multe zile, o cale de a reînvia blogul. Căci amprenta timpului se așterne peste tot, dar mai ales peste neuronii și celulele gliale care au mai rămas active. Căci, dacă într-o vreme scriam zilnic, câștigându-mi existența cu acest blog și altele (da, a fost o vreme din aia), acum stau 3 zile în fața articolului ăsta și nu știu ce să scriu.

Așa că voi încerca să „recuperez” timpul de inactivitate cum te recuperezi după un accident. Iei totul de la zero și începi, încet, încet, cu pași mici, să redevii cine ai fost.

De ce acum? Am ajuns pe propriul blog dintr-o întâmplare. Căutând pe GOOOOOGLE ceva imagini de toamnă. Pe cel vechi, pe care l-am șters într-un moment în care nu m-am gândit prea mult la ce fac… aveam marcat acest anotimp, cam în fiecare an. Doar e preferatul meu.

Și simt cum plătesc hostingul degeaba; dar nici nu pot renunța la blogul care într-o vreme îndepărtată era singura mea sursă de venit. Așa că m-am gândit (pentru a mia oară!) să umplu aceste pagini virtuale cu diverse combinații de slove, mai bune sau mai nebune. După mai bine de 3 ani în care am scris doar documente oficiale, planuri, planificări, adrese, note, sarcini, informații, am completat machete gata făcute, am citit doar „literatură de specialitate” care nici măcar nu e în specialitatea mea, simt un imbold lăuntric de a scrie și altceva. Din păcate, atunci când mă așez în fața ecranului…orice urmă de idee creatoare care zăcea prin subconștient prinde aripi și …. se tot duce,

Prin urmare, mai fac o încercare de a readuce la viață blogul. Oare să-i spun October blog?

Cam leșinat Phoenix-ul meu, știu. Atât a putut inteligența artificială să facă. Că inteligența naturală și-a pierdut antrenamentul.

Distribuie: