Cel mai bun titlu. Așa scriu eu. Din an în Paște sau, mai bine zis, având în vedere perioada, din an în Crăciun. „E ușor a scrie versuri când nimic nu ai de spus”, zicea Eminescu în poezia „Criticilor mei”, poezie intrată pe nedrept într-un con de umbră. Prin analogie, e greu să scrii când ai prea multe de spus. Și am destule. Uneori simt că cerebelul meu ar avea nevoie de niște RAM suplimentar. DDR 4 de preferat, nu-s pretențios. Da’ nu merge așa. Când Supra-Eul preia frâiele personalității Eul zice: „Gata, iau o pauză!”, și-și aprinde o țigară. Și cu Supra-Eul ăsta nu prea ai cum să te înțelegi.

Lăsând gluma la o parte, în acești doi ani de când nu am mai dat pe aici, prin colțișorul meu virtual, am adunat atâtea încât aș putea scoate o carte. Dar n-o s-o fac. Sau, poate, când voi găsi… rima potrivită.

Genialii Toma Caragiu și Mircea Diaconu

Distribuie: