A murit Akita, cățelul meu Husky.

După 14 ani, câinele care mi-a fost alături și la bine și l-a greu s-a dus. Pe 30 noiembrie, de Sf. Andrei, am fost cu ea la doctor să-i curme suferința dar doctorul nu face asta în zilele de sărbătoare religioasă. Nu comentez decizia lui, dar a fost mai bine așa. Seara s-a stins, liniștită, în culcușul ei. A fost singurul și ultimul meu câine. Timp de 14 ani această cățelușă a făcut parte din viața mea. Indiferent cum eram, cum mă simțeam, ea era acolo. De fiecare dată. Nu cred că voi mai putea lua alt cățel vreodată. Am simit nevoia să scriu asta aici și doar aici. Poate și pentru că scriu pe blog din aceeași perioadă în care s-a născut Akita.

Rămas bun, prieten drag!