Jurnal de 40 de ani.

Salutare națiune ar fi spus un mare mort celebru dacă mai trăia și anume Andrei Gheorghe. Nu știu de ce am început cu asta.

Am făcut 40 de ani. Scriu acest articol pentru a vă spune cum e la 40 de ani, să știți de ce să vă feriți. Ei bine… Știți vorba aia, mai bine să regreți că ai făcut decât să regreți că nu ai făcut? Prostii! Faci, nu faci, tot ai să regreți. Vorba unui alt – de data asta viu – celebru: Ai, n-ai mingea, tragi la poartă.

Am scris un articol și pe la 30 de ani, altul pe la 35 de ani, era normal să îl scriu și pe cel de 40 de ani. Pe la 30 de ani scriam un articol în care spuneam “Anul ăsta a fost cel mai prost an din viața mea” Ce naiv eram… nu știam ce mă așteaptă! Au trecut 40 de ani! Cu bune și cu rele. Cum a fost? Se putea și mai bine. Dar s-ar fi putut și mai rău!

Suferințele noastre își pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu și invers. De aici subtonul de melancolie al întregii noastre vieți”, a zis Blaga odată demult, după ce a strivit corola de minuni a lumii. El a fost băiat finuț, lui îi plăcea liniștea. Și mie la fel, dar nu liniștea de-o presimțea Blaga. Liniștea sufletească. Asta contează cel mai mult. În rest… toate vin și pleacă.

Voiam inițial să fac un articol cu sfaturi, dar mi-am dat seama că nu am. Și chiar dacă am, nu (mai vreau) să vi le spun. Fiecare să învețe din propriile lui greșeli nu de la altul. Acum, la 40 de ani, îmi dau seama că trăiesc un paradox. Deși pandemia asta mă deprimă și mă stresează – că deh, am părinți, bunici în vârstă și nici eu nu stau prea bine cu “corasonul” – pe de altă parte mă bucur de carantină. Fiind de când mă știu un introvertit, nu m-a afectat cu nimic izolarea și nici lipsa socializării offline. Am avut de lucru. Am avut timp de hobby-urile părăsite pe timp de “pace”.

Am citit undeva că trebuie să închei articolul într-un ton optimist. Iaca:

Cercetătorii britanici au ajuns la concluzia că cercetătorii cehi care i-au citat pe cercetătorii filipinezi au avut dreptate: Viața chiar începe la 40 de ani! Până atunci faci cercetare! Să ne re-citim cu bine!

PS. Voi ține minte ziua aceasta ca ziua când am găsit un cui ruginit… cu talpa piciorului și am mers într-un picior toată ziua!

PPS. Articolul trebuia publicat fix de ziua mea, pe 28 aprilie, dar nu am avut cui să-i fac poză. Cui substantivul, nu pronumele!

Distribuie cu încredere și celorlalți:
Updated: 1 mai 2020 — 7:36 am

2 Comments

Add a Comment
  1. La mulți ani, să ajungi batran ca mine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.