Am reînviat acum, și eu și blogul, în pragul iernii. Deși mi-ar fi plăcut să hibernez, știți voi, ca ursul, din octombrie până în decembrie, eu am făcut ce știe cel mai bine un profesor să facă: hârtii.
Am trecut printr-un SuperBlog (la care am renunțat din lipsă de timp) printr-un RODIS (la școală) și printr-un ARACIP (tot la școală). Pentru ăia paraleli cu sistemul de învățământ, să vă traduc:
RODIS-ul e un drăcușor care se hrănește cu hârtiuțe și cu asistențe la ore iar ARACIP-ul este Dracul cel Mare, Scaraoțchi-ul suprem, il diavolos di tutti diavoli cum ar spune Don Vito Corleone (în traducere liberă: Dan vita, inimă de-un leu). Dacă RODIS-ul se hrănește și se mulțumește cu câteva hârtiuțe și niște asistențe la ore, ARACIP-ul se hrănește numai cu hârtii. Cât mai multe. Dacă nu le ai te aruncă în cazanul cu smoală al neacordării acreditării unde te vei perpeli la foc mic alți doi ani, până la următoarea vizită.
Prin urmare, subsemnatul, în calitate de coordonator CEAC, am fost îngropat până la urechi în hârtii. Dar am ieșit la suprafață și sper să nu mai văd vreodată fața hâdă a ARACIP-ului, mai ales că a apărut acum comisia de tăiat hârtii, care chiar sper să se apuce de tăiat. Foarfecă le dau eu! Ei numai să taie. Sunt curios, ăștia 2-3 cititori ai blogului… ce hârtii ați vrea să mai dispară de pe fața pământului. Nu neapărat din învățământ ci așa… în general. Aruncați cu părerile în comentarii.
Acestea fiind spuse, să ne citim cu bine.
Am trecut printr-un SuperBlog …am vazut, ai iesit pe un inspirational loc 69…spor la treaba ca sa zic asa 😛