Acum două luni ne-am cumpărat o căsuță mică într-o zonă liniștită, apropiată de oraș. Deși părea locuibilă, după o primă analiză a unui expert în construcții, rezultatul nu a fost chiar cum ne așteptam: trebuie consolidată. Cu alte cuvinte era ca la windows, când atunci când nu mergea ceva, dădeam un restart. Așa și aici: stricăm aproape totul și o luăm de la capăt. Prin urmare casa noastră avea nevoie urgentă de un restart.
Și nu știu alții cum fac chestia asta, dar prima cameră pe care am decis să o renovăm a fost bucătăria. Pentru că, nu știu cum să vă spun, dar pe lângă ăia 5 metri pătrați de la bloc, bucătăria asta era imensă. Și mi-am dat seama că în noua noastră bucătărie aș putea să-mi îndeplinesc un vis mai vechi; să vă explic:
Acum câțiva ani, când mă luptam cu kilogramele, ajunsesem să gătesc tot felul de rețete dietetice. Chiar îmi făcusem un blog unde voiam să filmez rețete de slăbit. Din păcate ustensilele de bucătărie pe care le aveam lăsau mult de dorit și în privința calității și în privința duratei de viață. Ca să înțelegeți mai bine, eu am 38 de ani și puteam foarte bine să le numesc tanti lingură, nenea polonic, etc. Așa de vechi erau. În plus, vechea bucătărie avea doar vreo 5 metri pătrați. Foarte greu de gătit acolo.
Am renunțat și la idee, și la gătit rețete dietetice. Sau orice alt fel de rețetă mai deosebită. Și la dietă din păcate. Pentru că, oricât de cochetă era bucătărioara mea de la bloc, n-avea acel “ceva”, acel “Măi ce frumos e aranjată bucătăria, mai c-aș găti o clătită”.
Din punctul de vedere al gurmandului care vrea să mănânce pe săturate, dar sănătos și fără să se îngrașe, bucătăria ideală este spațioasă, luminoasă, de preferat așezată pe un singur perete, la mijloc masa, iar pe peretele opus o canapea. Pentru că, ăsta e traseul. Muncă, masă, odihnă. Simplu, nu? Aș putea filma o grămadă de rețete într-o astfel de bucătărie. E o plăcere să gătești așa. Cum ar fi să iei masa într-o astfel de bucătărie?
Deși sună ciudat “bucătăria care te ajuta sa slăbești”, eu cred că e titlul perfect. Cum? În primul rând, mâncând sănătos.
Și o condiție esențială pentru aceasta este… să nu facem rabat de la calitate. Am făcut asta ani de zile și dacă e să trag linie am ieșit în pierdere. Uneltele slabe calitativ se strică foarte repede. O oală de tablă, sau de aliaj, chiar dacă la prima vedere pare o afacere avantajoasă, în momentul în care va trebui să o schimbi – și credeți-mă, o schimbi destul de repede – te face sa te întrebi “oare nu trebuia să mă țină mai mult?” “oare arunc banii pe fereastră?”.
Dacă nu mă credeți, să vă dau și un exemplu, apropo de clătite și de rețete de slăbit; știți că se pot face clătite americane cu nucă și ulei de cocos? Și dietetice pe deasupra? O bunătate, vă spun eu! Și aici vine factorul motivator, tigaia de clătite. O știți pe aia clasică de tablă? Aia în care făceau bunicii noștri clătite? Primele 2-3 le răzuiai cu cuțitul, altfel nu mergea. Cred că pe vremea aceea scria asta și în cartea de bucate:
După prepararea compoziție se râcâie primele două clătite de pe cratiță…
Apoi erau cele din aluminiu, un progres nesemnificativ. Nu mai răzuiai așa de multe, dar la cât ulei puneai în ele, numai dietetice nu erau. Și nu vreau să mă laud, dar nu am de ales. O tigaie de ceramică face toți banii. Nu mai vorbesc de cele cu particule de piatră mai nou apărute. Se face clătita singură, nu glumă! N-am avut parte de o bucătărie așa mare pana acum, dar ideea mea cu blogul culinar acum poate să prindă viață.
Cu o astfel de bucătărie îmi permit să mă visez și eu mare chef; chef peste oale și ulcele. Să le dau comandă:
– Oală, treci pe foc! Ibric, fă o cafea!
Asta înseamnă sa fii chef!
*Articol scris pentru Super Blog 2018
** Sursă imagini: somproduct.ro
