Toamna asta cu culorile ei mi-a adus aminte de momentul în care m-am îndrăgostit eu prima dată cu adevărat…. Era prin 1996; tot toamna. Aveam doar 16 anișori și plecasem, naiv ca orice adolescent, cu trenul, la Buzău, să cumpăr niște muzică. Pentru că atunci muzica chiar se cumpăra. Și ajung la o piață – habar n-am unde – cu niște tarabe. Era o tarabă cu muzică. Pentru cei care au deschis televizoarele după 1990, în perioada post-decembristă muzica se vindea în piață, la tarabă. În loc de frucete erau casete iar în loc de cântar era un casetofon. Era o coadă acolo mai ceva ca la pâinea turcească.
Și acolo, la tarabă, o zăresc, ascunsă, printre casetele cu Azur, Tomis 2000, Năzdrăvanii… parcă m-a vrăjit, fascinat, hipnotizat și alte epitete. Era singura acolo Din momentul acela am simțit că vreau să fie numai a mea. Și așa am ajuns să cumpăr prima casetă Doom/Gothic din viața mea… Paradise Lost cu al lor incredibil Draconian Times. Și de atunci suntem împreună Till Death do as part.
