Acum mai bine de 10 ani ajunsesem pentru prima dată la Pensiunea – Restaurant Mama Uța. Ne-a întrebat se sănătate și dacă suntem mulțumiți de bucate însăși Mama Uța în persoană. Atât de încântat am fost de Mama Uța încât am recomandat-o tuturor prietenilor și cunoștințelor care ajungeau prin Apuseni. Țin pe această cale să-mi cer scuze acestora…
Am ajuns zilele trecute. Aceeași atmosferă, același local impresionant, muzica la fel de bună, dar aici se cam oprește totul.
Am cerut o cafea. 8 lei. Nu vreau să zic că e scump, dar la 8 lei aș vrea să beau o cafea bună, nu o zeamă de expresor.
Apoi urmează masa. Ciorbă de burtă soția, țărănească eu.
Ciorba acceptabilă. Pe o scară de la 1 la 10 ciorba mea abia trecea examenul de corigență. Deci ok. Ceafa însă…arsă și crudă în interior, cartofii pai arși și cruzi în interior. Ori era ultima zi acolo a bucătarului și a vrut să se răzbune, ori asta a ajuns Mama Uța; ori am fost noi al naibii de ghinioniști.
Singura parte bună e că mi-au trimis un mesaj la 1 noaptea că mi-am uitat portofelul la ei. Mi-a fost rușine să întreb ce mai face Mama Uța, dar la cum a ajuns pensiunea… nu cred că mai dă pe acolo.
Pentru mine a fost un șoc. Al doilea! Primul șoc a fost când am văzut că nu mai au “mămăliguța Mama Uța” în meniu.
Dar nu renunț. Data viitoare când ajung în Apuseni tot acolo mănânc, poate se va schimba ceva.
N-am mai mâncat la restaurant de hât vreme. Macdonalds se pune?
Sau ăia cu mici de pe marginea drumului de la valea Sarului?
Hăt, nu hât…