Cred că într-o viață anterioară am avut vreo tulburare de personalitate obsesiv compulsiva altfel nu-mi explic cum de mai bine de 4 ani ma încăpățânez să fac #ofotografiepezi (adică o poză pe zi) timp de un an de zile. Anul trecut am ajuns până în martie. Apoi am renunțat. Anul acesta am început iar. Dar de data asta nu mai spun la nimeni.
Deja am 9 zile de poze… până la 365 mai e un pic. De data asta fac ceva diferit. Iau camera mereu cu mine. MEREU! Nu e grea. Ce am de pierdut?
Și dacă tot sunt la capitolul “O ceva pe zi”am zis să adaug și altele în afară de #ofotografiepezi, cum ar fi: #ocafeapezi, #oorădeantrenamentpezi și, de ce nu, #oberepezi, #oceafădeporclagrătarcumamaliguțăpezi și mai găsesc eu.
Până una alta rămân la poze.
Frumos conasule, bravos. Azi dimineata la 5 jumate, tot fiind orasul pustiu, ma gandeam sa m-apuc sa fac cate-o poza la oras cand intru la 6 dimineata.
acu cand vazui articolul tau imi dau seama ca mintile luminate gandesc la fel. Sa ne fie intr-un ceas bun!
Să fieee! E bună ideea aia cu poza dimineața. Eu nu prea am ce poza așa dimineață pe aici că aș face-o.