Pentru că principiul “Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită” este perfect valabil. Râmnicu Sărat, 2017. Tufele din fața blocului:
Tufe foarte folositoare de altfel, dau un aspect de Wild West. Mă și aștept câteodată să apară Clint Eastwood de după vreo tufă:
– Dying ain’t much of a living, boy!
Și în afară de asta, erau și un foarte luxos adăpost pentru boschetari. Pentru ei era o tufă multifuncțională. Era și bucătărie, și dormitor, și cameră de oaspeți și…da… și baie!!!
După multă vreme un vecin a hotărât să le toaleteze. Și a făcut-o. Adică a făcut treaba Administrației Domeniului Public.
Și a pus crengile lângă. Se vede în poze ce era acolo:
Dimineață mă oprește un lucrător de la ADP sau nu știu ce era:
– Alo, domnu’!
– Da.
– Am văzut că stați în blocul ăsta. Cine a tăiat copacii ăștia?
Pentru o secundă am uitat unde stăm și credeam că e de bine. Poate vrea să-i mulțumescă pentru că a făcut treaba în locul lor. Dar m-am abținut și am mințit:
– Nu știu!
– Să-i spuneți (a se observa ca puțin îl interesa răspunsul meu, omul voia să se descarce) să ia crengile alea de aici, să le ducă nu știu, unde o vedea, să le arunce că-i dau o amendă de nu se vede.
– Dar nu știu cine!
– Așa să-i spuneți!
Și a plecat nervos mai departe. De asta e mai bine, dacă te mănâncă spiritul civic să stai liniștit în banca ta, că poate iei și-o amendă.
sa ia amenda, da-l in plm de tampit. niste suturi in cur nu putea sa dea la boschetari, dar sa distruga spatiul verde da.
Ba dimpotrivă, tufele alea trebuiau și ele aranjate, omul n-a făcut decât să taie din crengi. Boschetaru’ e rezistent la șuturi. Și dacă pleacă unul vine altul 😀