Casieriile Electrica – înapoi în comunism

Celor care doresc să simtă sau să-și reamintească greața specifică funcționarelor din perioada “Partidul Ceaușescu România” le recomand o vizită la casieriile Electrica Furnizare sau Renel sau IRE sau cum li s-or mai zice. Am o vagă bănuială că la toate sunt la fel, nu doar la noi în oraș.

Totul a început frumos. Au deschis la 7,29, cu un minut mai devreme și am zis că asta e de bine. Apropo, la electrica programul este 7,30 – 15,30, deci poți plăti doar dacă ești a) pensionar, b) șomer sau c) în concediu. Eu mă încadram la punctul c.
Intru:
– Buna dimineața.
– Bună dimineața.
– Am venit pentru încheierea contractului bla bla bla…
– Mai am un contract aici de ieri, stați jos.
– Nu mulțumesc.
Și m-am dus în cealaltă parte a camerei să citesc pliantele agățate pe acolo. Când aud strigături:
– Da’ stați jos odată!
Apoi după câteva secunde:
– Veniți și luați hârtiile astea. Stați jos și completați!
Le iau și mă duc la o măsuță. Iar se strigă:
– Nu acolo! Aici, în fața mea!!!
Mai aveam puțin și luam poziția de drepți, cu mâna la frunte, să-i zic: “Am înțeles să trăiți!” Îmi pare rău că n-am făcut-o, ar fi fost amuzant. Pentru mine cel puțin.

Apoi, în aproape 90 de minute cât a durat încheierea contractului – aici e inclusă și fuga mea prin oraș după un copiator că n-aveam destule copii – am auzit diverse conversații care mi-au întărit concluzia din titlu, că doamnele astea au fost blocate cumva într-o buclă temporală prin anii 89-90:
– Aveți actele a b c d e f g h i j k l m n x y z?
– Da
– Aveți copie după actele a b c d e f g h i j k l m n x y z?
– Da
– Aveți două copii după actele a b c d e f g h i j k l m n x y z?
– Nu.
– Mergeți și faceți copii.

– Aveți și mono și trifazat?
– Da
– Mergeți și face încă două copii după a b c d e f g h i j k l m n x y z? În total 4 copii.

– Aveți indexul?
– Ieri mi l-a citit domnu’ cu citirea.
– Aveți indexul?
– Nu il am, ieri a venit domnul și l-a citit.
– Mie îmi trebuie indexul.
– Pai nu-l aveți acolo?
– Mie îmi trebuie indexul de azi.
– Dar eu stau la țară.
– Mie să-mi aduceți indexul!

Și după ce mi-au încheiat contractul au zis:
– Gata! Puteți pleca! Dar după 3 luni mergeți la sediul de pe strada y, căutați-l pe domnul inginer x să vă mai dea hârtia z. Aici puteam să-mi pierd răbdarea, dar n-am făcut-o. Cum adică dacă e gata contractul… tot eu să mă duc și acolo? Și de ce după 3 luni? N-am mai întrebat, m-am bucurat că s-a terminat coșmarul.
Totuși le mulțumesc pentru două lucruri. M-au convins să mă mut la alt furnizor și m-au făcut să-mi dau seama că încă mai am răbdare…