Nu mă deranjează nimic mai mult decât acest “decât” așezat acolo unde nu trebuie și i-urile mai multe sau mai puține decât normal. De exemplu, de câte ori citesc propoziții de genul “Ar trebuii să fii citit și tu decât atât, decât o carte.” îmi iese câte un fir de păr alb. Și albesc într-un ritm alert în ultima vreme.
Nu am pretenția că aș fi vreun bun cunoscător în ale gramaticii. Fac și eu greșeli destule, chiar rușinoase câteodată. Dar decât-urile și i-urile alea mă enervează la culme. Restul nu mă interesează, doar astea-s problema. Sau să zic “decât astea-s problema”?
În afară de asta, nici nu știu cum să procedez cu persoanele care tot fac greșelile astea. Să le zic direct, să le atrag discret atenția printr-o aluzie – pe care cel mai probabil n-or s-o priceapă – sau să mă prefac – ca și până acum – că nu observ?
Oricum ar fi, trebuie să mă obișnuiesc într-un fel cu decât-ul ăsta pus acolo unde nu trebuie… așa că l-am pus în titlu. De azi înainte ex-silentio este decât un blog. Poate așa mă obișnuiesc. Nu de alta, dar n-aș vrea să albesc prea curând.
Deci… decât un blog.
