Azi am plecat la țară cu intenția de a-mi lua de acolo bradul artificial pe care-l folosesc de câțiva ani. Nu că aș fi ecologist și-mi pasă de pădurile de brazi, pur și simplu sunt leneș. N-am chef să mă plimb o jumătate de zi prin piață să caut brad, suport, ca apoi după o lună – două să le arunc. Așa că ăla de plastic e fantastic, cum zicea cu mult timp în urmă Carmen Dincă atunci când se plimba cu camioanele prin mulțime.
Așa că mă plimb vreo 50 de kilometri cu mașina prin zăpadă pentru că… iarnă…
…și încă vreo 4 kilometri pe jos prin zăpadă pentru că cineva a parcat fix așa:
Am ajuns, am făcut niște poze…
La plecare, ghiciți ce am uitat să iau de acolo?
Exact, BRADUL!!!
Acum stau în dilemă dacă să mai fac un drum pentru brad sau să iau unul natural. Sau să-mi pun o poză pe desktop (că și-așa nu scot capul din calculator) și Merry Christmas!
