D-aia n-am mai scris eu pe-aici, c-am cam fost prins cu astenia asta de toamnă, care cică e ca aia de primăvară, numai că e de toamnă. Și antidotul încă nu s-a făcut… nu l-am cules, că nici vremurile nu mai sunt ca altădată. Înainte erau vremuri bune, însorite; acum e când soare, când nori și ploaie. Nici nu știi dacă să pleci de-acasă cu umbrelă, fără umbrelă, dacă să te duci la muncă sau nu. Deși eu aș prefera varianta aia cu “nu”.
