păi dacă n-am învățat carte

În pelerinajele mele de la clădirea pe care io o numesc “acasă” până la clădirea pe care to io o numesc “locul unde mă duc să muncesc să iau salariul ăla care se termină înainte de a ieși din bancomat”, trec pe lângă un fel de fabrică de cherestea. Bănuiesc că asta este, după stivele de scânduri de toate lungimile, lățimile și înălțimile de la intrare.
Zilele trecute, trec ca de obicei pe acolo. De data asta, la poartă era un individ mărunt, mai întunecat la față (și la minte, cred) cu o căciulă de astrahan mai ponosită, a la JijiBecali.
Îl văd cum mă fixează cu privirea, și când mă apropii, îmi zice:

– Gata, la muncă?
Mă uit la el și habar n-am cine e! Dar, poate că omul mă cunoaște, așa că să fiu politicos:
– Da, gata.
– Așa de dimineață? continuă el.
– Păi ce facem? Dacă așa trebuie… îi răspund, sperând că l-am plictisit îndeajuns încât să tacă. Dar fără să se gândească prea mult, îmi răspunde cu o vagă urmă de regret (nedetectabilă nici cu detectorul de regrete)
– E… dacă m-am învățat și noi carte…
M-a luat prin surprindere, și fiindcă-mi era lene să gândesc la ora aia, am preferat să merg mai departe.  Dar oare ce-o fi vrut să spună? Că de cunoscut, sigur nu mă cunoștea, iar beat nu era că era prea dimineață.

Distribuie cu încredere și celorlalți:
Updated: 29 martie 2020 — 8:36 pm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.