Astăzi pe la orele doo și ceva, G pleca la școală (sau la serviciu…totuna).
Cum spuneam în postul ăla în care lăudam Toyota Avensis, ea are de mers vreo 100 de kilometri zilnic. Doar că astăzi, pe la orele doo trecute fix, mă sună:
– Vino după mine!
– Da’ ce-ai pățit?
– Am avut un accident, am derapat, am rupt un gard, am intrat cu mașina într-o livadă. Eu sunt bine, nu am pățit nimic, m-am uitat, n-am nimic…. și eu o întrerup:
– Lasă…tu… zi-mi… mașina ce-o pățit? E întreagă?
—
Nu-i așa că sunt un sensibil? 🙂 Mai ales că, atunci când am ajuns la locul accidentului, m-am apucat de evaluat: trebuie schimbat asta, trebuie asta, asta se repară, asta nu …
PS. Rog pe ăia de la Toyota Avensis, să-mi trimită și mie o mașină din aia de-a lor. Dacă avea și Laguna asta ESP, mai mult ca sigur eu nu mai aveam ce scrie pe blog la ora asta!
