Nu mă interesează părerile pro și contra… tot ce știu e că atunci când eram undeva între mic și foarte mic și stăteam mai mult pe la țară, exista o zi din an, nu mai știu care (cum spuneam, eram între mic și foarte mic) în care bunicul îmi făcea – că eu nu eram în stare – un cap de bostan.
Curățat frumos pe dinăuntru, cu ochi, nas, gură, niște bețe de chibrit în loc de dinți, și o lumânare înfiptă în interiorul bostanului. Exact ce vedem astăzi peste tot de halloween. Îi făcea o toartă, și eu îl luam cu mine, mă întâlneam cu alți copii, și umblam așa cu “felinarele” alea prin tot satul.
Asta se întâmpla cu mult înainte de 89… și habar n-aveam de Halloween.
De asta-mi place mie acum Halloween-ul sau cum s-o mai numi. Îmi aduce aminte de perioada aia. Nu m-am gândit că e o sărbătoare importată.
Acum că s-au terminat înjurăturile la adresa Halloween-ului, așteptăm să vină înjurăturile la adresa Valentine Day. Că la adresa bradului de Crăciun nu sunt înjurături foarte multe (deși sunt și aici câțiva nemulțumiți).
