Mai demult era o reclamă la radio, care suna cam așa:
– Vino până la mine!
– Nu pot, am pană pe față!
– Păi bărbierește-te, ce ești găină?
Fără legătură cu gluma de mai sus, făcui o pana prostului, dublă. Dublă deoarece în aceeași zi am rămas și fără gaz și fără benzină.
Plec dimineață spre serviciu. La primul rond, rămân fără gaz. Nu-i nimic, am benzină, mi-am zis. Ei bine, n-aveam. În orice caz, nu prea multă. Am ajuns la muncă, mi-am făcut treaba, și după aia am plecat spre casă.
La vreo doi kilometri, făcui iar pana …. omului care rămâne fără benzină.
Ce era să fac? Să chem pe cineva să mă tracteze? Ar fi râs. Să o las acolo și să plec pe jos? N-aș mai fi găsit mare lucru din ea la întoarcere. Să chem pe cineva să-mi aducă benzină? Ar fi râs de mine… Așa că am adoptat cea mai bună soluție. M-am apucat de împins.
Știu că au râs toți cei care mă depășeau și mă vedeau cât de relaxat împing eu mașina – drumul era puțin în pantă – dar a meritat. Și “exercițiul” făcut, și cele două zile de febră. Dar mi-a prin bine puțin sport, mai ales după răceala de acum câteva zile.
Și pentru că mi-a plăcut, mă gândesc că data viitoare poate rămân la vreo 3 sau 4 kilometri distanță, așa mai fac și eu niște sport.
1 Comment
Add a Comment