Zilele acestea am fost pe la țară, pe motiv de tăiat, crăpat și înjurat lemne. Neapărat în ordinea aceasta.
După tăiat a urmat crăpatul, iar după crăpatul lemnelor a urmat înjuratul celor care nu voiau să se crape de-al dracu’ de noduroase ce erau.
În timp ce crăpam un butuc din ăsta năstrușnic, vine un vecin mai pe la vreo 100 – 200 de ani .. nu știu exact.
– Flăcău, nu așa se crapă. Ia lasă-mă pe mine să-ți arăt cum!
Mă uitam la el și nu-mi venea să cred că a vorbit. M-am dat mai într-o parte, poate e cineva în spatele lui. Nu era nimeni. Apoi am avut tendința de a face un forward la înjurătura adresată lemnului, către un nou destinatar… acest intrus. Dar nu am avut timp de forward-uri. Înhață celălalt topor, îl ridică, și… POC. Toporul se înfige în lemn … și acolo rămâne.
– E lemnul prost… da’ l-aș fi crăpat într-o clipă. Nu-s lemnele bune, n-ai ce face cu astea.
Și pleacă, uitând să mă mai învețe “cum se crapă corect un butuc”.
Trebuie neapărat să menționez că la butucul ăla nu am întâmpinat nici o rezistență. Ba cred că chiar a fost bucuros că l-am crăpat.
Buun.. ce e cu Mandelbaum din titlu? Sigur cei care au văzut Seinfeld știu ce vreau să spun. Ceilalți … priviți aici:
