Pe bune, chiar visam. Nu mă refer la vis în sensul de aspirație, năzuință, ci la visul ăla real, ăla de-l visezi în timpul somnului. Prin cărți se zice că visele color sunt foarte rare. Prostii! Eu, când visam televizorul ăla color, era chiar foarte color. Vedeam – în vis – telejurnalul color, pe Tovarășul Nicolae Ceaușescu color, pe tanti Ludmila tot color, și alte câteva emisiuni, de asemenea…color.
Acum câteva zile am găsit obiectul din cauza căruia visam eu vise color. Și cum Ciprian Pardău a pus niște poze din aceeași perioadă pe blog, am zis să fac și eu același lucru.Acesta este “obectul” cu pricina:
Arată așa urât pentru că tocmai a fost scos dintr-un depozit de vechituri. L-am pus la păstrare. Poate într-o zi am să-l fac să meargă… cine știe?
PS. Sticla cu Vodka Nicolae Ceaușescu” tot nu am găsit-o… pe aia o căutam inițial. Un “deștept” de pe okazii voia să o vândă cu 2000 de euro. Poate peste 2000 de ani o să găsească vreun client.
