Tocmai ce venii de la el. De la aeroportul ăsta. Internațional. N-am văzut eu prea multe aeroporturi (poate și din cauză că mi-e frică să zbor) dar aeroportul ăsta era chiar culmea. La intrare, așteptam pe cineva să ia vreo taxă de parcare, ceva. Nu era nici un taxator. În schimb, erau niște taxiuri și niște indivizi dubioși.
Am trecut pe lângă ei, și am parcat fix în cea mai mare groapă acoperită cu cea mai pitorească apă de ploaie. Am ieșit de acolo, cu pragul puțin șifonat, și mi-am căutat loc de parcare.
După ce am coborât din mașină am simțit un impuls puternic de a o încuia și a-i porni alarma. De obicei nu fac asta. Alarma nu o pornesc aproape niciodată, uneori nici nu o închid. Ce să fac? Uneori încă mai am iluzia că trăim într-o țară cinstită.
Ei bine, în Aeroportul ăsta Internațional din Bacău, nu prea am avut impresia asta. Ba chiar aveam senzația că niște ochi din umbră “pândește” mașinile mai vulnerabile. Bineînțeles, nu era nici vorbă de așa ceva. Doar paranoia mea.
Am plecat repede, dar promit că data viitoare am să-l vizitez mai cu atenție, poate îmi schimb părerea.
Doar de vizitat, că la cât costă un zbor intern … mai degrabă iau un bilet dus-întors până în Italia decât unul dus până la București.
