fotoghinul

Poezia ce urmează a stat la baza multor bancuri care circulă astăzi. Eu știu trei, dar bănuiesc că mai sunt și altele. Poezia se găsea pe Almanahul Urzica din ’86, dar am găsit-o și pe net, postată de altcineva mai demult. Poezia zice cam așa:

Casele din Apuseni
sunt atât de răsfirate,
că-ntre doi vecini săteni
sa fie și-o vale, poate.

Si-uite-asa-ntr-o dimineață,
striga Gligor, de pe deal,
inspre vale, spre fâneață,
unde Toader paște-un cal.

– Toadere, m-auzi vecine?
– No, ca spune, aud bine.

– Ce i-ai dat la vaca ta
când o fo bolanda ea?
– Fotoghin i-am dat, vecine.
– Fotoghin? No, foarte bine!

A doua zi de dimineata,
Gligor iar inspre faneata:
– Toadere, mi-ai zis la vaca
fotoghin sa-i dau si iacă
vaca me muri beteagă!
– Pai ș-a me, Gligore dragă!

fotoghin=petrol lampant

Distribuie cu încredere și celorlalți:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.