“de câte ori apar în fața dumneavoastră știu la ce vă gândiți. Ei, nu-i adevărat, mama a fost grecoaică!”
“au fost berzele în concediu când m-au născut”
“Draga Olteanu mi-a zis <<măi Jeane, ți-a greșit contrastu>>”
“i-am spus și eu că Draga Olteanu s-a dus la magazinu cu articole sportive și-a spus <<Vreau să cumpăr și eu sutienul acela>> la care vânzătorul i-a răspuns: <<nu doamnă, sunt corturi>>”
După revoluție mi-am cumpărat un casetofon… nu mai știu de unde am făcut rost de o casetă cu Jean Constantin… am ascultat-o zile întregi. Citatele de mai sus mi-au rămas în minte. De fiecare dată când aud de Jean Constantin aud:
“frumos nu sunt că natura are posibilități limitate… la câțiva stejari aruncă și-un tufiș, la câțiva porumbi aruncă și-o dăunătoare d-asta”
Fix azi, acum doi ani, Jean Constantin a jucat în ultimul lui spectacol … pe scena vieții.
… în aceeași zi ca și Ștefan Bănică senior.
