Demult, am făcut abonament la Cosmote. Cum nu mi-a mai convenit ce oferte aveau ei pe acolo, am renunțat și la telefon, și la abonament. Doar că am omis un mic amănunt. Am omis să le spun și lor că renunț. Prin urmare, acum câteva luni mă trezesc cu o notificare de plată de vreo 500 de lei. Cum era de așteptat, uit de ea. Acum câteva zile mă pălește spiritul civic, zic: “Să fiu și eu un cetățean model, ce naiba”. Nu-i de ajuns că nu plătesc impozitul? Măcar abonamentul ăsta să-l achit … și mă duc la Germanos cu intenția de a achita o parte din restanță.
– Bună ziua, am venit să plătesc un abonament.
– Numărul
Zic numărul. Fata de acolo nu-l găsește. Îi explic situația. Că e un abonament suspendat de acum câțiva ani.
– Trebuie în cazul acesta să-mi dați un cod de client, îmi zice.
– Păi nu mai am nimic de la Cosmote.
– O factură mai veche, notificarea aceea… orice.
– Nu, nu le mai am. Le-am aruncat. Nu pot plăti altfel?
– Nu. Dar sunați la Cosmote, la 1234, și cereți acolo.
– Dar nu pot, că nu mai am Cosmote. Nu aveți un alt număr la care pot să sun?
– Nu.
– Deci altfel nu pot să iau legătura cu ei?
– Nu, trebuie să …
– Și nu pot plăti abonamentul?
– Nu.
– Mulțumesc.
Și-am plecat. 🙂
