Astăzi am fost martorul unui dialog mai deosebit. Mi-aş da cu părerea, dar am învăţat că sunt unele situaţii în care e mai bine să nu-ţi dai cu părerea.
Deci…
Întru azi într-un magazin oarecare. Înaintea mea intră un cuplu cu doi copii şi-un cărucior. Un copil mai mare se ţinea de cărucior, celălalt puradel, în cărucior, plângea de mama-focului. Dar plângea, nu glumă…
Soțul îşi pune mâna în cap şi-i zice ei:
– Mona, eu nu mai suport! Nu-l mai suport. Nu știu ce-a fost în capul tău când ai făcut plodul ăsta!
Și a luat căruciorul, și a plecat la cumpărături.
Ea nu a zis nimic. A luat celălalt copil de mână, și mergea cuminte, la vreo 2 metri în spatele lui.
Continuarea nu o mai știu că mi-au fugit ochii după niște promoții și i-am lăsat în pace. Voiam totuși să văd dacă omul ăla glumea sau vorbea serios. D-aia am zis că nu-mi dau cu părerea. Nu vreau să fac ca alții.
Deci…
Întru azi într-un magazin oarecare. Înaintea mea intră un cuplu cu doi copii şi-un cărucior. Un copil mai mare se ţinea de cărucior, celălalt puradel, în cărucior, plângea de mama-focului. Dar plângea, nu glumă…
Soțul îşi pune mâna în cap şi-i zice ei:
– Mona, eu nu mai suport! Nu-l mai suport. Nu știu ce-a fost în capul tău când ai făcut plodul ăsta!
Și a luat căruciorul, și a plecat la cumpărături.
Ea nu a zis nimic. A luat celălalt copil de mână, și mergea cuminte, la vreo 2 metri în spatele lui.
Continuarea nu o mai știu că mi-au fugit ochii după niște promoții și i-am lăsat în pace. Voiam totuși să văd dacă omul ăla glumea sau vorbea serios. D-aia am zis că nu-mi dau cu părerea. Nu vreau să fac ca alții.
