S-a terminat o etapă. Începe alta. M-am mai maturizat, am mai albit, am mai obosit… am trecut mai departe. Vreau, nu vreau … așa e viața. Am învățat multe din experiența asta. Îmi pare rău că a trebuit să aștept un astfel de moment pentru a-mi da seama lumea nu e așa cum credeam. Eu sunt mai naiv din fire… tind să cred că (aproape) toată lumea este bună. Dar nu e așa.
Aș putea să umplu zece pagini despre tot ce mi s-a întâmplat în aceste câteva zile, dar nu am s-o fac…. poate undeva, cândva … la o bere … Poate.
Acum s-a terminat. Nu știu de ce, cumva mă simt ușurat, liniștit … ceea ce pare de necrezut având în vedere prin câte am trecut zilele astea. A plecat așa cum și-a dorit. Înconjurat de prieteni. Fără dușmani, fără regrete. Eu cred că a știut de la bun început, dar nu a spus niciodată nimic. Așa cred. Și eu aș fi făcut la fel.
Acestea fiind spune … mă retrag până data viitoare.
