Moralul este chestia aia care la mine tinde să ajungă mai repede sau mai târziu către nivelul solului. Nu pot să zic chiar “cu moralul la pământ” căci nu a ajuns acolo, dar nici mult nu mai are. Există totuși un moment care reușește să mă scoată puțin din starea asta. Momentul este unul din “As Good as it Gets”, care mi se pare că exprimă foarte bine limitele condiției umane:
Nu e neapărat un film motivațional, dar dacă îmi place, eu ce să fac? De multe ori am ajuns într-un moment în care îmi pun singur întrebarea “Dacă mai bine de atât nu se poate?”. Ei bine … nu mi-am și răspuns la întrebarea asta …
Și de la asta prin metoda asociației libere (pe care nu o cunosc dar îmi place cum sună) ajung la vorbele regretatului Jean Constantin:
Și de la asta prin metoda asociației libere (pe care nu o cunosc dar îmi place cum sună) ajung la vorbele regretatului Jean Constantin:
Frumos nu sunt că natura are posibilități limitate; la câțiva porumbi aruncă și-o dăunătoare d-asta
No, deja mă simt mai bine. M-a și luat somnul…
