cateodata mai si gandesc

Câteodată stau și mă întreb dacă drumul meu în viață a fost un șir de alegeri fericite sau nefericite. Când aveam vreo 5 ani voiam să mă fac marinar, după ce am văzut “Toate pânzele sus”. Apoi am vrut să fiu psiholog. Obsesia asta m-a ținut de prin clasa a VI-a sau a VII-a. După terminarea liceului am stat un an acasă (nu am intrat la facultate din prima). Aveam șansa să plec afară – la sârbi se câștiga foarte bine pe vremea aceea – dar nu am făcut-o. Am dat la economie. Am luat printre primii. Fără taxă, aproape de casă…. Nu m-am dus. M-am dus la psihologie la Iași, unde abia intrasem pe locurile cu taxă.
După Facultate puteam să plec la un văr în Canada. Am refuzat. Am început să lucrez în IT. Cu toate că lucram 24 de ore din 24, îmi plăcea. Dar am renunțat din momentul în care am găsit un post de psiholog. După ce m-au dat afară (venea criza), am fost și webdesigner (atât cât mă pricepeam) și web content writer. Am renunțat și la astea în momentul în care am intrat în învățământ …

Acum, eu stau și mă întreb. Oare am făcut bine că am urmărit un vis? Sau destinul s-a prins că visul meu nu are nici un viitor, și băiat bun cum este, s-a decis să-mi întindă niște mâini de ajutor? Iar eu ca naivul am interpretat acele “mâini de ajutor” ca obstacole în calea visului meu. Când ele erau de fapt căile mele de salvare.
Mă întreb câteodată oare ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi ales să plec? Sau să continui cariera în IT? Cred că  mi-ar fi mers mult mai bine. Dar poate că nu întotdeauna visurile pe care le urmărim sunt cele mai bune…

Oare nu sunt eu Bulă din bancul ăsta?

Satul era amenințat de viitura. Toată lumea alerga disperata să-și salveze bunurile și pe ei înșiși din calea prăpădului, numai Bula, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui îl întreabă:
– Ce faci, Bula? Nu vezi ca vin apele peste noi? Fugi, salvează-te!
– Nici nu ma gândesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salvează Dumnezeu…
Zis si făcut. Vin șuvoaiele peste sat. Bula, se urca pe acoperișul casei si sta si așteaptă. Un grup de oameni trece pe lângă casa lui într-o barca de salvare.
– Ce faci, Bula, acolo sus? Sari in barca, ca ai sa te îneci!
– Nu, rămân aici! Dumnezeu e mare si puternic si ma va salva!
– Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, trece si cea de-a doua barca pe lângă el.
– Hai, Bula, sari in barca si salvează-te!
– Nu, nu! Dumnezeu e mare si ma va salva!
– Ma, Bula, ești nebun, hai odată, ca te ia apa!
– Nu!
Pleacă si a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta. Apoi, Bula moare inecat si ajunge in Rai. Ajuns la porțile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere si cere sa fie lasat sa vorbească cu Dumnezeu.
– Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine… iti dau toată încrederea mea si tu ma lași sa mor?!?
– Cum ziceai ca te cheamă? întreabă Dumnezeu.
– Bula.
Cauta Dumnezeu in registrul lui si găsește numele lui Bula.
– Mai, Bula, nu stiu cum sa-ti spun… dar la mine aici scrie ca ți-am trimis trei bărci!

Distribuie cu încredere și celorlalți:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.