În orașul meu natal, și bănuiesc că și în alte orașe natale sau chiar și nenatale, există câte o casă cu alarmă.Sau mai multe. oricum nu contează câte. Important este că există.
Mai important decât alarma în sine este felul alarmei. Pe la noi tehnologia nu a luat prea mult avânt așa că încă mai funcționează alarma canină. Cu cât mai mare și mai gălăgioasă, cu atât mai bine.
Cu alte cuvinte, locuitorul casei își instalează bine – merci un doberman, lup sau alt animal din ăsta de talie mare, agresivă și lătrătoare. Foarte eficientă, nu consumă curent, se hrănește cu resturi, și totul merge perfect. Ziua alarma este legată, iar noaptea este lăsată să zburde liberă prin curte. La noi există un magazin care folosește o astfel de alarmă, și nu s-a plâns nimeni.
Numai că …
Acum câteva zile mergeam seara, obosit, (ca orice om care merge seara obosit) către casă. Pe jos, că benzina e scumpă. Aveam și un accesoriu întâlnit din ce în ce mai rar, și din ce în ce mai scump: o sacoșă cu cumpărături. Niște pâine, niște franzelă, niște chifle, rarități din astea. Trec pe lângă casa cu alarmă. Cum bălăngăneam eu sacoșa, simt că se lovește de ceva. Dau să zic pardon – mă gândeam că am lovit vreun trecător – dar mă uit puțin în spate și mă opresc:
Alarma îmi mirosea sacoșa !!!!!!!!!!
O alarmă mai uriașă ca aia nu am văzut. M-am făcut că nu o văd, și am mers încet mai departe, am trecut frumos pe roșu, printre mașini, claxoane și înjurături și mi-a pierdut urma….
A doua zi era legată la loc. Dar eu pe acolo nu mai trec !!!
