norocul ghinionistului

Atenție, post lung și plictisitor despre o chestie plictisitoare de acum câteva săptămâni!!!

Pe scurt, tot despre titularizare, numai că de data asta se cheamă suplinire. Spuneam mai demult că, așa leneș cum sunt, nu am reușit să iau o notă mai acătării la examenul ăla. Dar cum aveam prima șansă la suplinire, după îndelungi frământări, m-am decis să profit de ea. De ea, adică de șansă.
Caut lista cu repartizarrea pe net și cetesc:

23 august – continuitate la suplinire,
24 august – învățători, educatoare, etc.
25 august – matematică, chimie, [alte prostii], științe sociale.
Cum văd științe sociale, mă opresc. Asta e! Pe 25 mă prezint la inspectorat. …
Mă prezint pe 25 la inspectorat și mă uit pe liste. Matematică, chimie, alte prostii, dar psihopedagogie specială NU.
Așa deci … s-au dat toate la continuitate zic. Mă împac cu situația, și plec acasă. De acasă plec mai departe. De mai departe ajung și mai departe. Până ajung la Panciu.
În ziua următoare, pe la orele 13, deschid calculatorul. Găsesc lista. Înainte să o șterg, ce zic? Să mai arunc o privire. Și mai arunc o privire….După data de 25, unde mă oprisem ieri cu cititul, mai era 26:
26 – învățământ special
Ora era 13. Distanța dintre mine și Buzău era de vreo 150 de km.
Primul meu gând a fost “asta e, norocul meu”. Dar la insistențele altora m-am lăsat convins să dau o fugă până la Buzău. Și am dat-o. Fuga asta a durat cam o oră, și pe această cale țin să mulțumesc tuturor de la rutieră care nu s-au jucat cu radarul pe afară între 13 și 14.
Ajung în BZ, reușesc să mă strecor printre mașini, ajung și parchez fix în fața inspectoratului. Da, pe interzis, luați-mi permisul ! ! !
Cobor în viteză din mașină, alerg în sala de ședințe și intru ca Gheorghe în Biserică. Toată lumea stătea pe scaune, inspectorii la calculatoare, proiectorul proiecta cai-verzi pe pereți, eu fix în mijlocul camerei. Fix precum Kramer.
Nu am timp să mă dezmeticesc, că mă trage o duduie de mână: “Dă-te mai așa să vedem și noi”.
Mă dau mai așa. Tocmai când mă pregăteam să îmi cer niște scuze … numai ce aud:
Începem ședința pentru învățământul social … VM.
VM, adică io.
– Da! zic.
– Ce post vrei?
– 1624 (am uitat să spun că aveam lista cu codurile posturilor libere cu mine, că o uitasem cu o zi înainte în torpedou)
– Semnați aici.
Și gata! În nici un minut am și ieșit afară.
Acum stau și mă gândesc … dacă prindeam un singur roșu la un semafor … adio post…

Distribuie cu încredere și celorlalți:
Updated: 29 martie 2020 — 8:37 pm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.