cum am fost vanat

În urma articolului de aici, mi-am adus aminte de o chestie, numită generic întâmplare. Inițial voiam să o scriu acolo ca și comentariu, dar nu se încadra în decor, așa că o explic pe larg aici, să vedeți și voi, dragi ăia câțiva cetitori ce pății io când eram mai mic.
Întâmplarea e mai veche de 10 ani, nu-mi mai aduc aminte dacă aveam permis sau nu. Oricum, nu conduceam eu, ci tata. Plecam de la țară, pe la vreo 10 – 12 noaptea. Afară, întuneric beznă, de-ți băgai degetele și-n ochi dacă te mânca. Dacă te mâncau ochii, evident.

Drumul, la fel, pustiu. Ajungem într-o comună. Mergem încet (nici nu puteam merge repede, că aveam Dacie) trecem pe lângă un fel de discotecă. Vreo două mașini, vreo câțiva bețivi pe ici pe colo … vreo câteva …. fete de la țară, și muzică. După ce depășim acele mașini, apare una în față, pe celălalt sens, care face vreo câteva flash-uri. Îmi aduc aminte perfect că era o dacie 1310 cu portiera și aripa de pe partea șoferului mâncate de rugină. Tata crede că poate e vreun cunoscut, răspunde la flashuri și trece mai departe. In spatele nostru se aud scârțâieturi de roți.

Mașina albă ruginită întoarce, și pleacă în viteză după noi. După ce am ieșit din comuna asta de câteva case, drumul intra iarăși în pădure. Noi mergeam în legea noastră, ăsta fix în spatele nostru. La început tot făcea flashuri, apoi a lăsat faza lungă, probabil gândea că așa oprim, nu știu. Eu tăt mă dădeam cu capul de parbriz și de geam pe acolo: Bagă viteză, accelerează, mergi mai repede … ce dracu vrea și ăsta .. unde e bâta? … chestii din astea, nevinovate. Tata, nimic. Nici nu accelera, nici nu frâna … mergea liniștit. Ăla în continuare în spatele nostru. Din când în când mai făcea semne cu farurile, și încerca să depășească. Deși putea de multe ori să treacă în față, nu a depășit. Într-o zonă cu drum drept, a depășit, s-a așezat cu mașina în fața noastră, și a început să încetinească.
Eu iar am început “Ia uite-l, s-a înmuiat! Depășește-l, hai, depășește-l … “
Tata .. nimic, văd că încetinește și el. Dacia albă pornește avariile, și oprește într-un fel de parcare, la marginea unui drum forestier. Noi oprim la vreo 10 metri în spatele mașinii. Din mașina albă coboară cineva. Era întuneric, și în avariile mașinii albe nu mi-am dat seama ce / cine era. Noi n-aveam la mașină nici avarii, nici poziții pe față. Doar un bec care se aprindea când se deschide ușa.
Omul ăla se apropie de mașina noastră, și tata deschide ușa.
Eu fiind în dreapta nu vedeam cine e, dar am auzit o voce stinsă venind de afară:
– Actele la control, vă rog.

După aia mi-am dat seama că milițianul ăla, probabil i s-a părut ceva suspect la mașina noastră, a pornit în urmărire, dar nu a avut curaj să ne oprească în pădure. Și nici nu a avut bastonul ăla care se scoate pe geam în situații ca asta. L-o fi vândut la discotecă pe vreun pahar de țuică fiartă .. cine știe?

S-a uitat la acte, a dat “Bună seara” și a plecat.

PS. Nu e un caz izolat. Sau poate numai eu am noroc de faze din astea… ?

Distribuie cu încredere și celorlalți:
Updated: 29 martie 2020 — 8:37 pm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.