Când m-a pus dracu’ și am decis să încerc minunata lume a învățământului, și nu orice fel de învățământ, ci din ăla special, nu am știut câteva lucruri elementare:
* Nu am știut că profesorii debutanți au un salariu de-ți dorești să te recalifici pe meseria de măturător de stradă.
* Nu am știut că în învățământ birocrația este la fel ca în celelalte instituții de stat.
* Nu am știut că uneori profesorii pot fi mai gălăgioși și mai stresanți decât cea mai gălăgioasă clasă din școală.
* Nu am știut că din moment ce ai intrat în sistem … te descurci singur !!!
* Nu am știut – și asta e cel mai important – că la clasa a șaptea va trebui să predau Română, Gramatică, Citire, Comunicare, Matematică, Fizică, Chimie, Anatomie, Desen, și da … chiar și muzică!!! Cum să îi învăț eu pe ăia să cânte altfel decât să pun un CD și să le zic: behăiți și voi ca acolo…?
Aș mai avea multe de zis, dar am înțeles că ar exista un fel de contract de confidențialitate prin care nu avem voie să-i vorbim de rău, că-i de rău, și avem voie să-i vorbim de bine, că-i de bine.
Partea cea mai prostă e că trebuie să fac planificări și proiecte de lecție pentru TOATE obiectele alea. S-au adunat 300 de itemi necitiți în reader. Nu mai am nici timp să scriu pe blog, nici să comentez pe la alții. Doar trec în vizită, citesc repede și plec. De două săptămâni timpul meu liber este egal cu zero.
Da, știu că au fost câțiva care mi-au zis să nu mă încumet să intru în sistemul ăsta, poate trebuia să-i ascult. Poate…
Până când am să îmi revin cu tot stresul ăsta …o să iau o mică pauză din online. Doar o mică pauză.
