Azi am intrat pe blog și am băgat de seamă că de duminică nu am mai scris nimic. Pare-se că dilema aia din supermarket mi-a luat destul de mult timp s-o rezolv. Și tot nu am rezolvat-o.
Dar sunt tot aici. Nu am plecat la mare. Nici la munte. Nici nu m-au răpit extratereștrii. Deși uneori mi-aș fi dorit.
Când eram mic îmi doream să mă răpească extratereștrii și să mă transforme într-un geniu. N-a fost să fie …
Am zis să scriu ceva pe aici să nu pară a blog părăsit. Cred că am mai și comentat pe la unii, pe la alții, dar nu știu cât de coerent am fost. De … oboseala.
Deci nu am plecat, am rămas în fața monitorului. Sau în spatele calculatorului, nu știu cum e corect. Am lucrat la niște chestii, dar toate la timpul lor.
Așadar, nu am plecat nici în concediu. Nu am concediu. Ca să ai concediu, trebuie să lucrezi undeva în primul rând. Și tre să ai un șef care să-ți dea concediu. Deocamdată sunt propriul meu șef (sau așa-mi place să cred), dar sunt un șef al dracu’ de rău și nu-mi acord nici un concediu. Dar nici salariu nu-mi dau … 🙂
De mâine îmi voi reveni. În ultimele zile am cam jucat baschet cu moralul… când la pământ, când în aer, când la coș… dar am intrat în pauză. Până la repriza următoare. Baschetul are reprize, nu?
Mă rog, habar n-am ce am scris aici. Cum spuneam … oboseala 🙂
