În seara asta s-a întâmplat Eurovision. S-a întâmplat că nu am prins decât partea când se numărau voturile.
Nu am mai ascultat nimic de data asta. Pe ăștia de la hotel i-am ascultat mai demult, nu mi-au plăcut. Pe ăștia din Azerbaijan i-am ascultat, dacă tot și-au pedepsit țara cu organizarea Eurivision-ului la anu’.
Nici ăștia nu mi-au plăcut.
Ce mi-a plăcut a fost atitudinea comentatorilor, și probabil și a unor români:
De ce să te bucuri că ai primit 12 puncte de la italieni? Dacă o bună parte din Italia este ocupată de câțiva români și o grămadă de țig romi, punctele astea nu surprind pe nimeni.
La fel, punctele alea din Spania au o puternică aromă de … căpșuni.
Nu mai știu cât ne-a donat Moldova – parcă 12 – dar e normal.
Ce nu înțeleg este de ce ne-au dat belgienii 6 puncte. Din câte știu nu prea sunt români pe acolo… Sau s-au dus acum cât a fost concursul că bage un vot pentru România și mâine se întorc în țară…
Din câte am înțeles am primit 77 de puncte. Dacă scădem pe cele 12 de la italieni, pe cele 12 de la moldoveni, și pe cele 6 (parcă) de la spanioli, ne rămân: 77-12-12-6 = 47.
Spania este pe locul 23 cu 50 de puncte. Noi am fi fost pe locul 24 cu 47 de puncte. Cam asta ar fi fost poziția corectă în opinia mea.
De valoarea melodiilor nu mă leg că nu le-am ascultat.
