… și negru de supărare. Astfel, printr-un simplu silogism ne dăm seama că omul, dacă când scrie nu țzipă, înseamnă că când nu scrie, tzipă. Simplă deducție monșer.
Întâmplarea face ca, din când în când să mai trec și pe blogul domniei sale. Și când am ceva de zis, mai arunc câte-un comentariu, mai în glumă, mai în serios
Dar povestea e alta:
Acum câteva zile văd un articol la mĂria sa pe blog: “Aprilie monarhic, pe pista lu’ masa…“. Și ca orice om care nu are de lucru, comentez:
“Nu înțeleg ce treabă are masa cu … prefectura”
Și am intrat în spam. Nici moderare, nimic. Comentariul meu s-a evaporat, cum se evaporă un vapor prin vaporizare. Probabil că s-a simțit jignit, sau poate că serverul s-a apucat de strănutat când am submițat eu comentariul și nu a ajuns unde trebuie. Oricum, n-are importanță, dar tot nu am înțeles ce voia omu’ să zică. Că dacă zicea pe pista lu mă-sa înțelegeam. Dacă ar fi zis pe … pista mă-sii aș fi înțeles și asta. Apoi m-am gândit că e vorba de o masă. Din aia cu picioare. Patru. Dar ar fi fost pe pista mesei.
Dilemă mare dom’le …
