Ieri în Focșani o căzut unu pe stradă.
A căzut înainte de a trece eu pe lângă el, deci este exclusă varianta cu că s-ar fi speriat de mine. Eu l-am văzut mai târziu. Era întins în piața Moldovei, în spatele unei mașini. Lângă el, un polițai, un gardian pardon, comunitar pardon, angajat al poliției locale, și una bucată persoană oficială. Nu știu ce oficial era, dar am dedus, din cauză că avea cu el niște hârtii.
Persoana căzută, la locul ei. Jos, pe stradă. În depărtare, un nino nino. Era salvarea. Aștepta pe unu să parcheze. Degeaba urlau sirenele, omul se chinuia să parcheze paralel cu marcajele. Pun pariu că după ce a parcat a coborât cu rigla să măsoare distanța.
Între timp … omul zăcea. Sau murea… nu știu.
Primul gând a fost:
A-nceput de ieri să cadă / Câte un bețiv pe stradă.
Dar dacă nu era bețiv?
Să mă duc acolo să iau interviuri polițailor, să întreb ce s-a întâmplat.
Da… da nu-s reporter.
Să mă duc mai aproape, văd despre ce e vorba, mai pun de la mine, și scriu pe blog.
Da … da nici blogăr nu mă consider…
Să-i fac o poză?
Probabil trebuia să spun că nu sunt nici fotograf, dar nu! Numai că nu puteam face poze cu telefonul, că nu eram pe haifaiv. Și camera nu o aveam la mine. Era acasă, atașată de celelalte camere ale apartamentului.
M-am gândit mai bine .. ce sunt?
Sunt doar un trecător. Ei bine, să mă comport ca atare.
Și am trecut mai departe.
LA 5 minute am văzut salvarea cu sirenele pornite că se îndrepta spre spital. Deci mai trăia. În ziar nu am găsit nimic. Deci o puneam de-un articol.
Dar am preferat să nu mă opun teoriilor sociologice și să trec mai departe. Cine sunt eu să contrazic efectul trecătorului?
