hotii de buzunare

Nu mai știu cum arată hoțul de buzunare modern, dar hoțul de buzunare clasic era ușor de recunoscut. Când locuiam în Iași și veneam sau plecam din Nicolina sau Galata (cartiere cunoscute pentru mulțimea de hoți de buzunare care operau acolo), tot ce aveam de făcut era să mă uit puțin prin stație. Hoții de buzunare erau foarte ușor de recunoscut, dacă aveai puțină răbdare.
De obicei hoții de buzunare veneau în grup, și în stație, unde era aglomerație, se împrăștiau. Ăsta era primul semn de întrebare. Partea cu rromii nu intra în discuție, cel puțin nu acolo. Ăștia de operau  erau albi, mai albi ca mine.

Tot în stație, dacă vezi pe unul care pare grăbit, care pare că așteaptă pe cineva și se plimbă printre oameni pune-ți un semn de întrebare. Testează terenul.
Dacă același personaj stă mai mult cu capul în jos, și se mai uită “pe sub ochi” din când în când, mai pune un semn de întrebare.
Uneori persoane din grupul despărțit se întâlnesc “întâmplător” în stație și schimbă câteva cuvinte. Clar au găsit “victima”.
Dacă vine cumva la tine să ceară o țigară, foc, orice – n-ai.
De obicei îi vedeam cum își aruncau câte o privire înainte de a urca în mijlocul de transport, și se urcă fiecare pe unde poate, ca și când n-ar fi împreună, ca și când nici măcar nu ar ști ce sunt ăia hoți de buzunare.

Și acum vine autobuzul și te urci. Doar tu, sau și tu și hoții de buzunare. 
Dacă ai norocul să nimerești în autobuz cu hoții de buzunare, ține-te bine de portofel/geantă. Fixează-i cu privirea, dacă își dau seama că ți-ai dat seama cel mai probabil se reorientează. Făceam asta când era aglomerație, când nu e prea multă lume,  cred că e riscant.
De obicei ăștia merg în grup. Unu fură, pasează portofelul la celălalt care fuge, eventual coboară la prima stație, celălalt – care s-a lipit de tine – merge liniștit în continuare. Dacă ai ghinion și nu ești pe fază, tu ai pierdut, hoții de buzunare au câștigat.
Cum te ferești de hoții de buzunare:
O perioadă eu aveam două portofele, unul ținut bine, celălalt, o porcărie de 2 lei -momeala – în buzunar la spate. Acolo aveam o hârtie pe care scrisesem “țeapă”. N-am avut norocul sau nenorocul să-mi fie furat. Oricum nu era o soluție. Cum ajunsesem să-i cunosc, voiam doar să mă distrez pe seama lor 🙂
La facultate aveam câțiva colegi care când se urcau într-un autobuz aglomerat vorbeau între ei destul de tare să-i audă până și controlorul ceva de genul “uite bă hoții de buzunare, ia uite-i frate cum belesc ochii după portofele”.
Dar cea mai bună armă rămâne evitare, și “ochii în patru”.
Probabil că nici hoții de buzunare nu mai sunt cum erau altă dată – și-au perfecționat metodele. Anul trecut în vară, în București, când să coborâm din autobuz, era unul cu mâna în buzunarul de la geaca prietenei, căuta telefonul. Am coborât, a coborât după noi. Am vrut să-l pleznesc, dar bine că m-am abținut. Nu știu cum se comportă hoții de buzunare din B, dar ăsta a mers în spatele nostru vreo 200 de metri. Apoi ne-am oprit, intenționat, el a trecut înainte, și o perioadă – până să le oprim la un magazin – se uita în spate după noi. Un hoț normal de buzunare bănuiesc că ar fi fugit … dar ăsta nu. De aia nici n-am făcut nimic. În iași era simplu, dar acum s-au mai deșteptat poate. De atunci nu mai merg cu autobuzul. Sunt prea neatent ca să mai am și grija hoților  de buzunare.
Voiam să mai zic că mi se pare incorect “hoți de buzunare” deoarece hoții nu fură buzunarele, și ar trebui înlocuit cu hoți din buzunare. Apoi mi-am dat seama că hoții nu stau în buzunare, deci rămân la hoți de buzunare.

Distribuie cu încredere și celorlalți:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.