cred că mai am și noroc

De când mă știu am zis – pot și dovedi – că sunt ghinionist. Nu enumăr aici cazurile în care am avut ghinion, cel puțin nu acum.
Dacă tot vor să aprobe legea care scoate din categoria “contravenții” vorbitul la telefon, nesemnalizarea la schimbarea benzilor,  nepurtarea centurii de siguranță, și alte porcării…
…stăteam așa, ca moșul-pensionar care-și aduce aminte de tinerețe și …

Prima dată când am scăpat de accident ca prin urechile acului.
Luasem permisul, acum vreo 15 ani, și conduceam bucuros prin râmnic, oraș pe care – normal – îl cunoșteam ca-n palmă. În drum spre liceu aveam o stradă principală care se intersecta cu alte 5 străzi. Strada principală, avea, normal, prioritate. Numai că … intre timp s-au schimbat semnele. Niște străzi secundare au dobândit prioritate. Acele străzi pe care locuiau acele persoane care se credeau prea importante pentru a opri la un stop. Probabil că voiau să schimbe semnele, să meargă doar pe drumuri cu prioritate până la servici. Dar nu asta contează. Contează că am trecut de prima intersercție unde se instalase noul semn STOP fără să mă uit în stânga sau dreapta. De… cunoșteam drumul. Și mai aveam și permis de câteva zile. Noroc că aud în spate – aveam geamul deschis – băăăă stopu băăă …. La următoarea intersecția am frânat brusc – mă rog, cât de brusc putea să frâneze o dacie din 79 – și m-am oprit la câțiva centimetri de o altă mașină. De atunci casc ochii după orice semn, chiar dacă știu că e acolo de 30 de ani.

A doua oară:
După ce ajung la 7 la serviciu – pe vremea aia, prin 2008, chiar lucram – și muncesc până pe la ora 2, vine șeful și îmi zice să plec acasă. N-am avut timp să mă bucur, că și continuă ” ia ceva schimburi la tine, plecăm la Arad”
După o noapte în care dormisem câteva ore, după o zi de muncă, plecam la Arad. M-am înarmat cu cafea și mult tutun și am plecat. La un moment dat eram atât de obosit că aveam impresia că mașinile ies din pământ. Vedeam doar luminile albe care trec pe lângă mine, luminile roșii în oglindă,  semnele de pe marginea drumului, încercam să ocolesc cât de cât gropile, căscam de mi se  rupeau fălcile, și nu mai știu cum observ ca prin minune semul de ocolire dărâmat. Din instinct apăs frâna la fund. Mă opresc la câțiva milimetri de prăpastie. Drumul era în construcție, dărâmaseră un pod, iar indicatorul cu ocolire fusese dărâmat de vreun  deștept ca și mine. Dacă nu frânam atunci la maxim, mai mult ca sigur altcineva scria aici acum. Sau nu mai scria nimeni.

A treia oară.
Aceeași poveste, plec după-amiaza din râmnic, ajung noaptea în Arad. Acolo, la pensiunea Roua, domnu de la recepție trezit din somn ne spune zâmbind că nu mai are camera, că persoana care voia să plece s-a răzgândit. Asta pe la 3 noaptea. Nu știu ce distanță este între Arad și Timișoara, dar am ajuns în mai puțin de 15 minute. De oboseală, de nervi, de stres nu mi-am dat seama că ajunsesem la 180 pe oră, noaptea, depășind tot ce întâlneam. Aveam noroc că eram cu un renault kangoo – mașina firmei – care fiind mai înaltă, vedeam mai bine când să depășesc. Nu mai știu dacă mi s-a părut sau nu, dar am văzut în retrovizoare cum, mult în spatele meu se învârt niște lumini, și se vedea silueta unui tir căzând. Aici nu pot spune decât că am avut noroc chior.

Și ultima întâmplare, cu câteva luni inainte să plec de la acea fabrică. Plec dimineața la 4 la Craiova, rezolvăm problemele, noaptea ne întoarcem de la Craiova. Aici nu mai știu ce s-a întâmplat. Pur și simplu nu-mi amintesc cum am ajuns la București. Îmi amintesc doar un echipaj de poliție, o mașină albă cu botul într-un șanț, colega cu care am fost sforăind pe scaunul din dreapta din toți plămânii, și eu fumând țigară de la țigară.
Mi-am revenit aproape de București, și de acolo am mers încet spre casă.

Ar mai fi câteva – cum ar fi o inundație care m-a blocat în mijlocul drumului, unde am stat până s-au scurs apele că nu știam pe unde să merg – dar nu la fel de importante. Acestea de le-am descris m-au marcat puternic și mereu când mă gândesc la ele îmi zic că totuși am și eu o brumă de noroc.

Distribuie cu încredere și celorlalți:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.