Nu știu cine dracu a inventat tâmpenia aia cu cea mai proastă zi din 2011, și cea mai bună zi din 2011. Dacă aflu cine e ăla, mă duc la el și-i trag o mamă de bătaie ca-n filmele cu Chuck Norris, să se învețe minte să mai spună prostii!
Atunci când zicea nenea ăsta că e cea mai proastă zi, eu am fost la un interviu pentru un post de psiholog, m-am descurcat bine, și s-a încheiat cu promisiunea că “vă mai sunăm noi”. Știu că asta e versiunea politicoasă a “nu suna tu, n-ai nici o șansă, așteaptă mult și bine până când te sunăm noi”. Dar totuși. Lunea asta trebuia să fie cea mai bună zi a anului 2011. De ziua celei mai bune zile ale anului 2011 mi-am dat seama că s-a terminat asigurarea la mașină, mi-am desprins saxofonul (prima tobă de la masina) de restul ansamblului, am ridicat mașina pe cric, a căzut cricul, s-a crăpat pragul, și am stat aproape 2 ore întins pe zăpadă încercând să repar toba.
Să fie meniul complet, azi au continuat lucrurile bune să se întâmple. Dimineață am plecat la Focșani. Bineînțeles, cu toba desprinsă. Bineînțeles, de fiecare dată când treceam pe lângă vreun echipaj de la rutieră, o lăsam la ralanti, și mă rugam să nu bage de seamă că merg cu tractorul.
La intrarea în Focșani, spre norocul meu, în aproape fiecare intersecție era plantat câte un echipaj de poliție. După a treia intersecție am parcat și am plecat pe jos. Măcar am scăpat de vreo eventuală amendă.
După ce am rezolvat treburile, mă întorc la mașină. Dar ar fi fost prea frumos să pornească. După o oră de chin, reușesc să leg electromotorul direct de baterie -se carbonizase contactele la electromotor – și plec acasă.
Acum câteva ore mă duc la supermarket. Normal, cu mașina. Fac cumpărăturile, mă urc, plec, la fel, cu un fir legat între electromotor și baterie. La intersecții, mai ales la cele în care nu ai prioritate, trebuie să oprești. Calci frâna și oprești. Eu, dacă nu aveam frână de mână eficientă, mă opream direct în primul copac. Da, frânele au decis să nu mai funcționeze.
Și pentru ca meniul să fie complet, am mai adăugat și o entorsă la umărul drept.
Ce mai pot să zic? Norocos ca de obicei…
