spitale, salarii … si altele

Astăzi am fost la un spital, la o persoană internată acolo. Nu contează unde. Acolo pe la ora 11.00, o asistentă a venit la noi în salon – unde eram eu, încă o persoană, şi persoana internată – şi a început să se vaite.

Am diabet, am apă la genunchi, ne-au micşorat ăştia salariile, nu mai putem trăi, nu mai ştim ce să facem. 

Noi, ca orice români miloşi, care ştiu ce înseamnă să n-ai nici de unele, am început să “empatizăm” cu asistenta.

Aşa este, uite ăştia ce ne-au făcut, nici noi nu avem loc de muncă, vă înţelegem, ştim cum e, ne pare rău.

Dar, deşi în mod normal discuţia ar fi trebuit să se încheie, spre nedumerirea mea a continuat. Eu înţeleg că nu sunt bani şi că s-au tăiat salariile, dar mai înţeleg şi faptul că omul, ca fiinţă raţională ce este, mai trebuie să aibă păstrat pe acolo, prin vreun ungher al inconştientului, o urmă de respect, de etică, de orice. Dar nu mă luaţi în seamă.

Doamna asistentă a continuat prin a-i părea rău că persoana la care am fost în vizită nu va fi externară azi, că ea a făcut tot ce a putut, că duminică va fi din nou de serviciu şi va avea grijă de toate, că ea s-a ocupat în special de el, că etc şi etc.

Noi am făcut la fel ca până acum.

Vaaai, vă mulţumim, mai rar asistentă ca dvs, mulţumim pentru ajutor, aveţi dreptate…

Si după aceste dialoguri care nu au durat chiar aşa de mult, a început iar să ne spună cât de amărâtă e ea, că are diabet, şi apă la genunchi, şi că nu are cu ce să se ducă acasă. Că nu ştie ce să facă, nu mai poate trăi aşa, dacă nu avem cumva 3 lei împrumut, să aibă bani de autobuz…
I-am dat 10 lei, şi a început să ne roage dacă nu avem cumva doar 3 lei, că ea se simte prost, că are nevoie doar de autobuz,  doar 3 lei împrumut.

Nu am zis absolut nimic,  i-am lăsat banii, i-am zis să uite de rest, că ştim şi noi cum e să rămâi fără nici un leu în buzunar.
Ne-a mulţumit şi ne-a asigurat că duminică ne aduce banii înapoi, şi se va ruga şi ea pe lângă doctor să se externeze persoana în cauză mai repede.  Ştiam că nu va aduce nici un ban înapoi, şi nici prin cap nu ne-a trecut să-i cerem banii înapoi. Dar…

Ne-a mulţumit şi a plecat ….

După 10 minute a venit un alt asistent:

-Aveţi aici foaia de externare, puteţi pleca.

…Pe foaia de externare era trecută ora 10.00

Distribuie cu încredere și celorlalți:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.