Cât de cretin să fii să arunci într-un canal patru pui de căţel, care abia au făcut ochi, închişi într-o cutie, să-i laşi să moară de foame, de sete, de frig? Foarte cretin, dacă pot spune aşa.
Cu ceva timp în urmă, în timp ce ne plimbam cu Akita, se tot ducea şi “plângea” deasupra acelui canal. Prima data am zis că e probabil vreun şobolan. Dar nu era.
Acolo, în canal erau patru pui, care abia mai puteau scoate un sunet, şi nu puteau face doi paşi fără să pice jos.
După ce ea a scos puii din canal, (pentru că eu nu prea puteam să mă strecor, eu fiind mai … cu greutate) le-am improvizat o cuşcă, din resturi de cârpe, o mochetă mai veche din portbagaj, şi ce am mai găsit. După o săptămână puii au început să dea semne că vor supravieţui.
Din păcate, unul mai slab a murit e frig zilele trecute. În rest, ceilalţi 3 sunt bine sănătoşi. În foto nu am prins decât doi dintre ei. Al treilea, un “negru burtos” nu prea are stare, şi nu-i place să fie fotografiat.
Acum, în afară de Akita, trebuie să mai hrănim încă trei căţei. Măcar până vor ieşi din iarnă. Dacă vor supravieţui.
În concluzie, ori am prea mult timp liber ori am înnebunit. Dar nu pot să las un câine să moară de foame. Da, sunt câini fără stăpân. Probabil nu vor supravieţui prea mult. Probabil vor fi călcaţi de vreo maşină, probabil îi vor lua hingherii, şi-i vor eutanasia. Probabil vor muri de bătrâneţe în spatele blocului, aşteptându-ne să le ducem mâncare. Nu am de unde şti. Nu vreau să ştiu.
Ştiu doar că am salvat nişte căţei de la o moarte pe care nu o doresc nici duşmanilor mei; cu excepţia cretinului care a aruncat puii în canal.
