Şi totuşi,
…un om se stinge încet încet din viaţă. Un om. Un poet. Da, a fost comunist, ca noi toţi de altfel, şi nu cred că cineva sincer m-ar contrazice. Chiar dacă nu am fost de acord cu politica ceasusistă, cu ideile, cu doctrina comunistă, toţi am fost “contaminaţi” mai mult sau mai puţin. E ceva normal, nu am s-o dau în psihosociologie acum. Poate altă dată.
Un om zace pe un pat de spital. Un om care a făcut poate şi bune şi rele. Şi noi ce facem? aruncăm cu noroi. Sunt convins că se vor găsi şi alţii. Deja unii au început să-i conteste orice contribuţie la dezvoltarea culturii la noi.Pentru mine Adrian Păunescu este (este, că încă mai este, şi nu “a fost”, cum au scris unii) poet. Nu mă interesează orientarea lui politică. Nici activitatea lui politică. Nici acum şi nici înainte de 89.
…
Sunt convins că nu există pădure fără uscături. Astfel de oameni sunt şi vor mai fi.Fiecare e liber să creadă ce vrea. Fiecare e liber să aibă opinia lui. Dar unii oameni, ca cel din link-ul de mai sus, pur şi simplu mă dezgustă.
Stau şi mă întreb, oare de ce atâta ură? De ce să aruncăm cu noroi în acei puţini artişti care au mai rămas în viaţă.
